Salut dragilor. Acesta este primul articol pe care îl scriu în 2018, după o absenta de aproape 3 ani... Știu, absurd sa ma reapuc azi de scris, dar stăteam pe banca în parc și îmi ziceam, cum ar fi sa am un blog, un jurnal, ceva online la care sa își dea cineva cu părerea. Și mi-am adus aminte de antecedentele mele în ale scrisului. De data aceasta vreau sa abordez subiectu adolescenților care vor sa își facă tatuaje, iar părinții, nu ii lasă. Sa începem cu începutul.... Eu am împlinit recent vârstă de 17 ani. O vârstă la care ești ușor influențat. Influențat de orice, de prieteni, de grupul din care faci, parte de cunoștințe, de internet , bloggery, vloggery, de o persoana pe care o vezi întâmplător pe strada și are un tatuaj care ți se pare,, cool".... Și asa mai departe! La câteva ore după ce am împlinit 17 ani, ma aflam în București și după câteva guri de alcool, bere în general, m-am gândit sa îmi fac un piercing în sprânceană. Sa ma duc de nebun la un salon sa mi-l fac. Prietenii cu care ma aflam și care erau mult mai în vârstă decât mine, nu va imaginați niște oameni în vârstă, 23-24 de ani, care, ma încurajau sa ma joc mai departe pe calculator și.... sa las prostiile, aceștia fiind și ei amețiti de câteva beri.
După ce m-am trezit din amețeală, mi-am adus aminte de piercing. M-am dus la un magazin chinezesc și mi-am cumpărat un piercing la 2 lei. A trecut mult timp de când îl am și m-am tot gândit sa îl fac acasă sau la salon sau sa o las balta. Cel mai bun prieten al meu Mr. V. Nu îi voi preciza numele... mi-a sugerat sa nu ma prostesc cu chestiile astea. Atunci când ești mic ți se pun în urechi cercei, pentru fete, uneori și la băieți. În cele mai mule dintre cazuri, în liceu, fetele adaugă o gaura, doua sau mai multe, in buric, sau un buză, iar băieții în sprânceană. Bineînțeles că și urechile sunt străpunse cu fel de fel de modele în încercarea de a fi mai "cool", sau pur și simplu pentru a ieși în evidenta, pentru a arata ca ai o personalitate diferita de cei din jur, o personalitate pe care o dezvolta fiecare.
Am întâlnit oameni care vor doar un simplu piercing sa vadă cum e.. Probabil pentru ca este la moda sau, cazul meu sa se simtă diferit fata de cei din jurul lui. Am întâlnit și oameni care iau foarte in serios piercing-urile și își creează o personalitate unica, fizica cât și mental fata de restul. Și pe deasupra nu uita niciun piercing pe care îl are, fiecare aducându-i aminte de un eveniment din viata. De exemplu piercing ul pe care voiam sa mi-l pun mi-ar fi adus aminte de aniversarea mea de 17 ani. Mi-ar fi adus aminte de întâmplarea din club sau de nedormitul și umblatul după piercing-uri la 4 dimineața pe străzile Bucureștiului! Știu destul de amuzant. Dar știi ce este și mai amuzant....? Faptul ca mulți adolescenți nu mai sunt ca pe vremuri, sa se ascundă de părinți cu asa ceva... Nu... Ei cer voie părinților pentru a face acel lucru. Ceea ce mi se pare o evoluție a adolescenților anilor 2017-2018. Prin cererea permisiuni cred ca adolescenții de azi cu siguranță sunt muncitorii de mâine. Știu ca suna banal dar gândește-te ca în urma cu 35-40 de ani dacă aveai un piercing în buric sau în sprânceană erai considerat golan sau mai știu eu ce derbedeu văzut de babe prin parcuri. Cu cât este mai multa libertate cu atât este mai multa educație, părerea mea. Exceptând o singura problema.... Timpul de educație este prea scurt. Hai ca deja devin filozof... Sa revenim la piercing urile noastre! Piercingurile provin din culturile africanior care isi insemnasu fiecare prada cu cate un cui in nas in limba in sfarcuri sau pe oriunde pe corp. Cel care avea cele mai mult piercinguri era considerat lider de trib, deoarece se considera ca pe baza lui se manca cel mai bine intrib.
Indiferent de motivul pentru care vrei sa îți faci un piercing trebuie sa te informezi corect despre acest act, și repet, trebuie sa te informezi cât mai mult despre piercing uri. Efecte adverse, umflaturi, iritație, etc. Probabil tu care citești acum ai sub 20 de ani și ți se pare cool sa ai un piercing acum. Știu.. și nu te îngrijora si eu cred același lucru. Cu o singura mențiune și părinții tăi ar trebui sa fie de aceeași părere! Ca e cool... Uite câteva sfaturi în caz ca nu te lasă să îți pui piercing!
1. Încearcă sa îți convingi părinții ca este la moda și ca toți prietenii au, și ca vrei și tu unul mic, cel mai mic!
2. Nu îți stresa părinții cu întrebarea ,,Ma lași sa îmi pun...?''
Nu. Folosește-te de ce ai. Poți face curat, mâncare, mici cadouri și în doua săptămâni poate ai norocul sa te lase sa îți pui cu ajutorul celor doua tehnici.
3. Ajuta-te de bunica sau bunicul.
4. Și ultima varianta este sa aștepți sa împlinești vârstă de 18 ani și îți poți face liniștit un piercing. Chit ca ai tai nu vor fi de acord dar nu mai au putere de decizie asupra ta, astfel încât vor accepta fie ca vor fie ca nu.
Și cazul tatuajelor se plica aceleași reguli.
Acum vreau sa discutam puțin despre părinți. Probabil unii din voi aveti ghinionul, și îmi pare sincer rău pentru asta, sa nu aveți părinții lângă voi sau măcar aproape. De când te naști și pana îți mor părinții tu ești un copil. Ești copilul cuiva. Sa va dau și un exemplu... Eu mi-am cunoscut și străbunicii și i-am cunoscut bine. Niște oameni simpli, și muncitori care au trecut la viata lor prin război și foamete dar și prin fericiri și bucurii. Străbunicii mei nu au avut mulți copii cum se făceau pe vremuri, ci una singura, pe bunica mea. Care în prezent înca trăiește. Are 65 de ani. Iar strabunicul mea a murit la vârsta de 85 de ani din cauza unei pareze care o ținea imobilizata de 17 ani în fotoliul din dormitor. Trist, știu. Nu sunt multe lucruri triste pe Pământ. Crede-mă!!! Deci bunica mea a fost copil pa a la vârsta de 65 de ani. Bineînțeles că este o metafora dar are un sens bun. Dacă îți spun că îi datorezi mult mai mult, decât ai făcut pana acum, mamei tale?!
M-ai crede? Da, suna amuzant dar chiar e pe bune. Acum în momentul de față chiar îmi admir foarte mult părinții și încerc sa fiu cel mai bun prieten cu ei pentru ca vad ca de mult lucrează pentru ce? Pentru mine. Am mai intalnit și mame care își critica copii doar pentru a fi mai puternici când vor fi mari, dar asta este cel mai mare dezavantaj pe care îl poate avea un manager, director, etc. Și ei au fost copiii! Pentru ca niciunul nu are noțiune de iubire parentala. Uite niște sfaturi care Te-ar ajuta sa te înțelegi mai bine cu părintii,!
1.stai mai mult cu ei
2. Încercați să faceți preferințe de fata cu ei. Unul din ei sigur va cădea de comun acord pentru a va face sa îl alegeți ce el sau pe ea pentru cel mai bun părinte.
3- fa curat în casa. Merita și mama ta niște odihna.. Plus ca tu te vei simți special pentru ceea ce ai făcut și asa întri în grațiile mamei.
4. Și ultima dar cea mai importanta.... Fi sincer cu părinții tăi. Dacă ești sincer cu cel mai bun prieten, poți sa încerci și cu părinții tăi. Vei avea o alta viziune asupra lor când se vor deschide în fata ta pentru a se confesa.
Dargule , dacă ai ajuns pana aici cu cititul sa știi ca ma bucur. Sper ca ti-au fost de folos aceste informații și opinii. M-am gândit sa fac și o rubrica de citate pe care sa o pun inainte de fiecare text, imediat după titlu. Dacă ai câteva cuvinte motivaționale nu le păstra doar pentru tine, arunca câteva și în pălăria acestui blog.
Salut!
